Chemare

eu sunt o piatră mică
rostogol in lume
carată pe un umăr de furnică,
nu vrau nemică
decât să nu-mi mai fie frică,
să te iubesc albastru,
să te mănînc cu pâine
- să nu-mi cazi greu,
că sunt bolnavu' de prea mult,
de prea’nţelesul tău de mine –

tu vino seara'ncetişor
şi mă iubeşte dulcişor,
cu amiros de iele
şi boare de înger
cu aripi de fulger
cazut din sânger

ma duc să mă adorm
să nu te mai văz,
să nu-mi mai lipseşti
îngere ce mă pierzi
în patul cel cald
când tu acolo eşti

Snkt Peterburg mai pe'ndelete

Alte imagini ale aceluiasi oras vazute cu alti ochi (Madalina Stanica) si in alta vreme:

Tu...

dulceamar de ochiul tău
cel înţelegator de mine,
pe buzele cu'aromă de pelin
şi vin măsliniu
în care mă cufund seara
şi mă îmbăt de tine când eşti departe
acolo unde eu nu poci să fiu,
gust de rouă şi nectar
mă duc să mai răcnesc in van
că sunt atâta de amnar
şi iască n-am
să fac un foc
pe alţii să uimesc,
mă duc să te iubesc în roş
în gând...

Bubu spunea... :-)

Nu stiu de stie sau de-i pasa,
eu doar spun ce ma apasa...

fac umbră,

din sori bucăţi decupez
desenând miriapozi de livezi,
delirez,
scuip în sân şi visez
carouri,
halouri,
şopot de munte...

învăţ

îmi învăţ condeiul a scrie pe taste,
binar să socot mă învăţ,
pe un băţ de fugărit câinii,
şi toate le fac singur
sub un cireş de pluş
înfipt în suflet pe post de căluş
să nu ţip, să nu rup,
să nu mă aud...

Mort

Mă călăresc agonii şi pietre
zvâlite spre mine cu sete,
gânduri plăcute, idei desuete...
Mă culc, mă visez tânăr cu plete,
vorace, vivace, rapace!

Pe masa

potire de fier,
pitit într-un colţ
un iuda de lemn,
un cal rubiniu
în ochiul pierdut
al celui căzut...
Vinul e negru şi greu
cu iz de sudoare şi sex
îl vreu limonadă şi'l beu

E tot acolo

cu pielea ei cea moale
în sus curgătoare
precum degetele
cele lungi
ale amiezelor
trecute,
petrecute
pe pajiştea cailor
albi şi negri
precum corbii
izvorâţi din
fântâna sufletului
rătăcit intr-o copilărie
cu sâmburi de harbuz,
poticniţi între dinţii ascuţiţi
ai poftei pierdu-te de viaţă.

Ia'n mai taci!

Nuş' cum se face
şi de ce se face
dar, uneori, un gând
pitic, năstruşnic
nu-mi dă pace,
atunci scot capul din găoace
şi mă arunc în lume.
Carne măruntă
din humă făcută
cu soare uscată
pe'o vatră de piatră...
Unde'mi eşti îngere
să mă zbori,
să mă'ngâni,
să mă tai la păgâni,
cui de foc să mă faci?!...

Eheheee

şi ce picior avea
când umbra'mi călca
uşor ameţită de slove
împletite'n răchită,
ochii de frunze
cu urme apăsate de buze,
tâmpla lovită de stele
căzute şi ele
alături de mine
în ţăr'nă.

acolo

mi-am tăiat pântecul neroditor,
mi-am hăcuit in felii mintea,
măinile mi le-am împestriţat
în culorile cu care'am lucrat,
am implorat,
pieritor am rămas...

Troc

Mi-am cumpărat un cal ciudat,
e negru'n cerul gurii
şi înaripat,
are o coastă decupată din Pilat
(am fost de faţă la tăiat),
are consum nereduntant,
e mic, încape'n pozonar,
în ăla de la piept,
e drept!
E cam barbar
(nu ştie să se uite'n calendar),
fo' şepte ani a stat primar
într-un sătuc de prin Ardeal,
e mâncător de urdă şi de caş,
îi este scârbă de oraş,
e liniştit
şi poartă fes.
Îl dau
pentru un strop de ghes.

Trei...

poezii pe zi!
Atât să scriu,
nimic mai mult!
De unde, Doamne,
atât cuvânt?!

Preocupari

Mai are omu' treabă
- de dat la raţe
şi la curci,
de adăpat la vite
şi la slugi,
de'amirosit agude
şi spelunci,
de depănat în caier viaţă,
de măturat în suflet
şi prin piaţă,
de măsurat cu pasul mic
cât e de mers pe ombilic,
de curăţat cartofi, pelin, un crocodil...
Ce vă miraţi atât?!
E piele bună, de chimir.
Mai poţi sa faci din ea cighir,
de pui niţel ulei şi un strop de vin.
Şi talpă la opinci să faci
să joci în draci...

De la Alizei pornire

Sunt stramb
lumea se uita la mine piezish
pe sub gene, pe sub dintzi
ma maraie pe la coltzuri,
ma mushca de coate,
m'arata cu deshtu' la targ
"E omu' cu pielea de sfant,
cu trupul de drac,
e fara de oase, e'ntins pe arac,
e un balaur, cu ochiul din laur,
e fara de solzi pe creshtet,
doarme'n fanetze,
casa shi'o poarta
din poarta'n poarta,
calca pe zloata,
are gura de fata fatata'n poiata
shi nasul hidos,
e un artzagos,
roade slovele de pe os...
Daaaatzi un poool pentru el,
sa-l trimitem la cer!"
Sunt stramb,
sunt aratat pe la circ copiilor rai
"O s'ajungetzi ca el!"

fara

E noapte
târziu,
din humă azi scriu
vorbe de lut,
cuvinte ascut
pe'o piatra din Prut
să nu mai fiu slut
calp şi pierdut...

Bâzdâcul

De dimineaţă m-am trezit cu un bâzdâc în camera mea de hotel. Încă locuiesc la hotel deşi stăpânesc, într-un soi de codevălmăşie cu o bancă, un apartament infect într-un cartier la fel de infect deşi cotat drept „foarte buuun”... Unde rămăsesem?!? Aha, la bâzdâc... Revin, acum am altele de făcut.

Ea: sex si uitare e raspunsul pe care'l asteptam

Ea: egoistsenzualadinmine

Eu: egoistsenzualadintineplacemie

Eu: si ambalajul ei

Eu: si culoarea

Eu: si gustul

Eu: aroma

Ea: roma

Ea: oma

Ea: ma

Ea: a

Asta am făcut, mai fac încă şi apoi am să re-revin...


Am re-revenit, dau copy/paste şi fug să prind bâzdâcul.

un baietel care cobora, sau nu, la prima

devenit o femeie tulburatoare

cu degete prelungi alunecand in carnea zilelor mele

cu pielea dintr'o bucata matasoasa de dor

cu ochii samburi amarui de gutui sau de harbuz,

care'mi ramaneau intre dintii copilariei,

sagalnic ma bantuie

iz

din tine
un strop
inca e acolo,
gustul tau
ramas intre dintii mei,
aroma ta
in parul meu,
glasul tau
in urechea mea interna
lovind ritmic in scara
ce duce la minte

Snkt Peterburg

Sunt atatea de spus... Am sa le spun odat' dar nu azi, acum postez doar cateva imagini ale unui oras zarit prin fereastra unui taxi, o Volga pitoreasca condusa de Volodea - un fost comandant de vedeta torpiloare re-insurat cu fosta sotie de care divortase ca sa se insoare cu amanta de atunci, care i-a devenit astfel soata, doar pentru un an insa avand vocatie doar de amanta ceea ce a si ramas.