Татьяна Зыкина - "ДР"

[...] Am obosit sa caut dreptatea,/Nu-mi pasa cine pe cine a f..t/Nu-mi pasa care si cand a început/E treaba ta, e mizeria ta .../Nu ma interesează detalii,/In capul meu si fără ele e aiurea/Nu-mi pasa cine de care s-a despartit,/Important cine pe cine a mintit.../La urma urmei, chiar si tu/Esti un nemernic, ieftin si usuratic,/Tu, pe care l-am crezut Dumnezeu/Esti un nemernic, ieftin si usuratic.../La urma urmei, chiar si tu…/Si atunci ce asteptam de la viata?/In cel mai bun caz - ca am fost in ea [...]

What the F**k is Social Media?

If you haven't seen it already, the third installment of the infamous slideshow, "What The F**ck Is Social Media?" has been published over at Slideshare by:

Marta Kagan

Managing Director

Client Service

Espresso

A self-confessed startup junkie, Marta Kagan leads Espresso's growing Boston office. Before joining the Infiltrators, Marta brought her diverse talents, boundless enthusiasm, and always-evolving expertise in digital branding and social media to lead marketing efforts for early stage ventures and global consumer brands like Estee Lauder and AXA Financial. Excruciatingly humble, Marta rarely brags about winning her sixth grade spelling bee or the fact that she is an expert in stucco, a veteran in love, and an outlaw in Peru. (Unless you ask her, of course.)
As the outspoken voice behind The Secret Diary of a Bonafide Marketing Genius, Marta writes and speaks frequently about branding and advertising in the digital channel. Her critically-acclaimed viral hit What the F**k is Social Media? has been translated into seven languages.

What the F**k is Social Media NOW?

Mapping Stereotypes

The newest map from Mapping Stereotypes (project coming from visual artist Yanko Tsvetkov, a freelance graphic designer, illustrator and photographer) is dedicated to the USA.

Instead of simply Europe, it includes the whole world. Is a sort of a compliment, since many of the US population doesn’t have a clue there is dry land outside their borders.

Quote of the day

Ice Wine - Natural sweet wine by Chateau Vartely

Ice Wine Riesling

A unique qualitative wine from Qualitätswein mit Prädikat group (German quality wine classification), which is also called “Ice”. The taste and the flavor of this wine may be with boldness called aristocratic.

Being perfectly equilibrated, ice wine amazes with flavor saturation of exotic fruits and rich taste, but thus it remains fresh, gentle, with a long-lasting aftertaste.

The amount of let out production is limited. Alc. 11%, Vol. 375 ml, Euro 13.00, Availability: 5 000 bottles

Ice Wine Muscat

A unique qualitative wine from Qualitätswein mit Prädikat group (German quality wine classification), which is also called “ice”. The taste and the flavor of this wine may be with boldness called aristocratic.

Being perfectly equilibrated, ice wine amazes with flavor saturation of exotic fruits and its rich taste, but thus it remains fresh, gentle, with a long-lasting aftertaste.

The amount of let out production is limited. Alc. 10.5%, Vol. 375 ml, Euro 13.00, Availability: 6 000 bottles.

Informatii interesante si aici, la "Cafeaua cu Sare" a lui Marin Cosmin.

Old man on the street

Emeric Robicsek - decanul de vârstă al fotoreporterilor din România

L-am cunoscut prin `87 (cand m-a „tras in poza” la un cenaclu literar pentru "Drapelul Rosu"), am fost colegi la „Renasterea Banateana” prin `91.

Imi amintesc cum trecea pe langa mine ca un fulger cu geanta de fotoreporter in spate, pe scarile abrupte din redactie unde eu abia ma miscam.

Mi-l amintesc cum se uita mereu surprins la Traian Abruda care de fiece data il prezenta ca fiind „cel mai anti-UDMR ungur”, mi-l amintesc…

Printre pagini, am dat in "Opinia Timisoarei", nr. 11, de acest:

"Interviu cu Emeric Robicsek, decanul de vârstă al fotoreporterilor din România"

Identitatea unui oraş rezidă nu numai în stilul arhitectonic al clădirilor, ci şi în valoarea personalităţilor sau personajelor sale, a căror preţuire şi consideraţie trebuie să fie mereu în atenţia noastră: autorităţi administrative, instituţii culturale, mass-media şi opinia publică. În general, noi, românii, avem, parcă, un obicei aparte, care ne deosebeşte de alte naţii, prin aceea că ne facem că nu observăm valoarea unor semeni de-ai noştri, de a căror contemporaneitate beneficiem, şi doar după ce ne părăsesc ne întrecem în a-i glorifica post-mortem.

Octogenarul Emeric Robicsek este fotoreporterul care, timp de 50 de ani, a lucrat în acelaşi loc. Doar titlul ziarului s-a schimbat. Atâtea imagini „risipite” efemer în paginile ziarelor ar putea să reconstituie, împreună, ca într-un puzzle, o frescă a vieţii trăite în această parte a ţării. O frescă ce a fost cu grijă imortalizată pe pelicula aparatului de fotografiat, mânuit cu pricepere de nenea Robi. Dăruirea profesională a acestui mare fotoreporter poate fi o pildă pentru orice profesionist sau începător într-ale fotografiei de presă...

Сплин - Приходи

Приходи Целым был и был разбитым, Был живым и был убитым, Чистой был водой, был ядом, Был зеленым виноградом Спать ложился рано утром Вечерами все звонил кому-то...

Vino Întreg am fost şi’apoi fărâme, Am fost viu, apoi să mor, Curată apă am fost, am fost otravă, Viţă verde am fost În zori mă-ntideam să dorm Serile sunam pe cineva…

Peter Gric - Inorganic Muse

Peter Gric is a Czech painter living in Austria, who is best known for his mysterious abandoned futuristic architectural landscapes. He practices a very fine technical method of painting as taught by the Vienna School of Fantastic Realism.

Bogdan Zwir - surrealism, realism, symbolism

Bogdan Zwir is a photographic artist in St. Petersburg, Russia. He says he did not receive special education in either photography or the arts. He writes in his broken English,

"I comprehended independently the secrets of processing a photo... The main aim in creativity is to invent unreal life but to maintain a realistic performance...[with] dominance of emotional, psychological and esoteric components... There is no place for accident...The image appears and lives, having its past, present and future. It breathes, pulsates, provokes the spectator to mutual conclusions and experiences. The movement excited in the viewer has neither beginning nor end. There are always questions left... You would ask what it is after all - photography or painting? On the one hand, technically it is photography. But the final impression is painting."

His art can be found in private collections in Russia and abroad. Bogdan Zwir's website

Katie Melua - Blowin' in the Wind

"Blowin' in the Wind" is a song written by Bob Dylan and released on his 1963 album The Freewheelin' Bob Dylan.

Katie Melua is a unique and remarkable vocalist/guitarist known and loved for singing open-hearted ballads. Born in Georgia (former USSR) in 1984, she lived in Belfast for five years before settling in South East London. (In "she sings impeccably in her sultry and innocent way…" - MOJO)


How many roads must a man walk down
Before they call him a man
How many seas must a white dove sail
Before she sleeps in the sand
How many times must the cannonballs fly
Before they are forever banned
The answer, my friend, is blowing in the wind
The answer is blowing in the wind

Word Lens augmented reality

From TechCrunch

Instantly translate printed words from one language to another with your built-in video camera, in real time! Use Word Lens on vacation, business travel, and just for fun.

“The iPhone app, which hit iTunes last night, is the culmination of 2 1/2 years of work from founders Otavio Good and John DeWeese. The paid app, which currently offers only English to Spanish and Spanish to English translation for $4.99, uses Optical Character Recognition technology to execute something which might as well be magic. This is what the future, literally, looks like.

Founder Good explains the app’s process simply, ‘It tries to find out what the letters are and then looks in the dictionary. Then it draws the words back on the screen in translation.’ Right now the app is mostly word for word translation, useful if you’re looking to get the gist of something like a dish on a menu or what a road sign says.”

Good says “The translation isn’t perfect, but it gets the point across.”

Ritualuri de trecere | Dilema Veche | Paul Breazu

Paul Breazu | Audio şi n-am cuvinte

Ritualuri de trecere

Subcarpaţi, Subcarpaţi, subcarpati.com, 2010*

Cu cîteva excepţii, n-am prizat încercările muzicienilor români de a integra în opera lor teme venite din zona folclorică. Phoenix a reuşit, acum mai bine de 30 de ani, să se apropie de idealul unui sunet care n-avea cum să fie originat decît în spaţiul acesta, motivele sonore cvasi-primitive fiind inteligent şi convingător topite în ceea ce muzica îşi asuma atunci ca modernitate, rock-ul. Rock-ul, invenţia nemesisului din Vest. O încercase şi Sincron-ul lui Cornel Fugaru, dar acolo era vorba doar de o altfel de interpretare a pieselor din folclor, construite pur şi simplu surf rock-ist. Pe undeva, şi Sfinx reuşise să adulmece urma monstrului arhetipar, pe Zalmoxe, însă era acolo un apel la mitologie & folclor în numele unei psihedelii naţionale. Savoy încercase şi ea marea cu degetul. N-a fost să fie, pentru că anii ’80 au rezolvat problema iluziei libertăţii cu voie de sus, iar regimul acela şi-a creat propria variantă de folclor modernizat, unul în care industria metalurgică înlocuise tablourile cîmpeneşti. Toate proiectele de gen care au urmat, la o distanţă în timp considerabilă, s-au împărţit injust între acceptabil şi greţos. În 2010, lucrurile parcă stau un pic altfel.

Bean, aşa cum mai e cunoscut autorul albumului despre care scriu aici, membru al colectivului Blanoz şi actual vocalist al trupei Şuie Paparude, trecut pentru o vreme şi prin L’Orchestre de Roche, face parte dintr-o generaţie cu dublă moştenire, care a crescut cu televizorul etern comutat pe toate MTV-urile ultimilor 20 de ani şi cu calculatoarele mereu conectate la toate sursele www ale ultimilor 10, „pe la Romană“, în centrul unei urbanităţi a cărei sete de importuri culturale vestice nu s-a potolit niciodată, dar şi „prin Dolhasca, la cîmpie“, spaţiul în care arhaismele (şi derivatele lor) încă mai sînt conservate şi performate. E declaraţia de intenţie pe care o face pe „Am crescut pe la Romană“, o strigătură în care tempoul infernal al kick-urilor maramureşene se varsă destul de logic în drum&bass. Forma în care artistul toarnă esenţe din folclor e una surprinzătoare pentru genul/genurile muzical/e pe care le cultivă şi pentru muzica românească, în general.

*Articolul complet aici

*Albumul Subcarpaţi poate fi descărcat gratuit de pe subcarpati.com

Pasarea Colibri - Vara la tara

Locuinta mea de vara (au!)
E la tara ...
Acolo era sa mor (nu!)
De urat si de-ntristare
Beat de soare
Si parlit ingrozitor! (asa, asa)

Happy Man Bottle Stopper

Happy Man Bottle Stopper are seling a... Happy Man :-)

The Happy Man is really really happy. In fact so happy that he's able to form the perfect plug to fit all normal sized wine bottles. It might be a bit rude but most things that make you giggle usually are. Open a bottle and both yourself and Happy Man can enjoy the wine.

Unusual and Weird Gifts Happy - Man Bottle Stopper

:-)))))

Copyrights Andy Koll

Quoted

Harper's Bazaar China, December 2010

Asian Models: Wang Xiao in Editorial for Harper's Bazaar China, December 2010

A very interesting concept: incorporate the model's curves into the exhibitions of jewelry pieces.

Electronic Pickpocket

Hoţii au acum capacitatea de a fura informaţiile de pe card-ul de credit, fără a pune mana pe portofel.

Alexandru Vakulovski: No future

Dacă tot am început să răscolesc albumele de familie - am găsit şi nişte poze de când eram student restanţier şi stăteam în aceeaşi cameră cu Mihnea Blidariu...

Asa incepe, continuarea e aici si se merita citita!

Couples Dynamics

Dictionar moldovnesc - roman

Doar pentru cunoscatorii care au simtul umorului. Credite, merite si aplauze: Zinaida - "Guvernator de Planeta"

А
А замути щева √ A pune la cale ceva.
А наезжи √ A manifesta agresivitate fata de cineva.
А обижуи √ A supara.
А умбла ку тёлка √ a face curte unei fete.
Ай абищит √ Ai promis.
Ай ахуит √ Ai dat dovada de lipsa de respect.
Ай заболит √ Te-ai imbolnavit.
Ай заибит попорул √ Esti incoerent.
Ай заибит популация √ Esti insolent.
Ай паступит жестоко ку ащела √ ai dat dovada de agresivitate nejustificata fata de el.
Ам крэпат ерь о банкэ ди трий литри де апельсине мурате √ Ai consumat alcool in exces.
Ам пьердут оринтеровкэ √ Lipsa de repere sigure.
Ам трахнуит-о √ Am avut parte de o noapte de amor.
Амуш ыць дау пиздялэ ла бот! √ Voi fi nevoit sa recurg la violenta.
Анекдоате - Bancuri.
Аузь фа (мэй)? √ Nu va suparati, pot sa va intreb ceva?

Поколение Пи

Am incercat sa citesc in original de aici... Prea mult pentru putina limba rusa pe care o cunosc asa ca acuma o "ascult" de aici. Deh, stapanesc cat de cat doar limba rusa vorbita. Nu stiu sa se fi tradus inca in romana (poate Alexandru Vakulovschi, (scriitorul roman expulzat din "Patrie" cum spune Ernu, acum revenit acasa) ori poate Denisa Fejes, care a facut o treaba excelenta cu "Mitraliera de lut", se vor indura si de noi cei nestiutori de limba rusa).
Cine e autorul? Victor Pelevin (Виктор Пелевин), search sau click aici.
Astept cu nerabdare filmul ce va sa apara in scurt timp sub numele: Wow! (Generation P).

Ivirea mea...

Omar Khayyám

Ivirea mea n-aduse nici un adaos lumii,

lar moartea n-o să-i schimbe rotundul şi splendoarea.

Şi nimeni nu-i să-mi spună ascunsul tâlc al spumii:

Ce sens avu venirea? Şi-acum - ce sens plecarea?

in traducerea lui Cosmin Dragomir

There's No Such Thing As a Free Patent

The conventional defense of the patent system is that it is essential in order to stimulate creativity. For example, in "Don't Believe the Hype" (Feb. 2005, IP Law & Business), patent attorneys John Benassi & Noel Gillespie conclude that our patent laws continue to "foster innovation."

Stephan Kinsella

This is so even though many observers believe our patent system is "out of control and that overworked patent examiners are issuing overly broad patents."

Costs Must Be Considered

But the benefits that flow from the patent system are only half the story, since the system also comes with costs. Even if we are going to adopt a wealth-maximization criterion (which is, admittedly, problematic), we must compare the costs to the benefits to know whether the system is worth having at all.If costs are not taken into account, there are no limits to what could be done to encourage innovation. Some, for example, suggest replacing the patent system with a federal commission that gives taxpayer-funded rewards to inventors deemed worthy. "Under a reward system, innovators are paid for innovations directly by the government (possibly on the basis of sales), and innovations pass immediately into the public domain. Thus, reward systems engender incentives to innovate without creating the monopoly power of intellectual property rights."

Full article

About the author: Stephan Kinsella is an attorney in Houston, director of the Center for the Study of Innovative Freedom, and editor of Libertarian Papers. See his blog.

SK by Vernon Trent

Vernon Trent was born in Romania in 1967. His journey to the art you see today began as a child. When most children his age were playing games and attending parties, Vernon was honored with his very first photographic exhibition. At the seasoned age of 10, his talents were already recognized by the local photographic community.

He currently resides near Dusseldorf Germany.

This is superb...

Cooliris Wall

Barry Schwartz despre pierderea intelepciunii

Copiat de pe blogul Danei Banu

5 cântece pentru adus cuvintele înapoi

Dana Banu

1.
se mai întâmplă

nu îmi folosesc la nimic cuvintele pe care nu reuşesc să le spun
în ultimul timp aprind lumina inutil nu mai sunt aici
stau în faţa unei zile pe care nu mi-o doresc ea tace şi mă priveşte absentă
ca o femeie încă frumoasă ca un bărbat bătrân puţin trist

o singură zi care se tot repetă aceeaşi indiferentă şi perfectă zi

nu cu siguranţă nu e aşa
nu începi să iubeşti lucrurile sau oamenii doar atunci când le pierzi
începi doar să îţi iubeşti disperarea greţoasă plictisul ochii încercănaţi ridurile şi rictusurile

ce nu e iubit la lumina zilei rămâne la fel de neiubit şi în întunericul nopţii

nu trebuie să curgă sânge pentru ca să poţi scrie şi spune cuvinte
nu trebuie să locuieşti în anxietate sau în depresie ca să poţi striga despre moarte
nu trebuie să se întâmple nimic toate cuvintele ne locuiesc
atunci când pleacă de la noi e semn că nu mai suntem o casă primitoare

2.
eu nu scriu poezii

Sălbăticiunea Mea doar naşte uneori semne
bune pentru îmblânzit Oraşul în care trăiesc singură
mereu am fost mireasa din somnul cuiva şi mereu am stat
decoraţie ieftină la pieptul răniţilor în războaie secrete

3.
o, tinereţe a mea în armură strălucitoare

până aici ai călătorit alături de mine şi nu te-am iubit dar m-ai adorat
nu te-am căutat şi nu te-am dorit dar m-ai tulburat îndeajuns
pentru ca să pot renunţa şi la tine acum

4.
aproape bătrân

cât de mult mi-am dorit senectutea albul pletelor şi odihna ei
mereu i-am alergat în întâmpinare cu un pachet sub braţ
în care păstram cu o tămăduitoare speranţă şi cu multă grijă
tutun fotografii sepia cartoline şi-o pipă din spumă de mare
cred că nu voi ajunge niciodată la ea dar sunt deocamdată
un om aproape bătrân iar asta ar trebui să îmi fie îndeajuns
o jumătate de drum e mai mult decât nimic

5.
cuvinte cuvinte doar alte şi alte cuvinte

e bine că nu am văzut ruinele caselor prin care am trecut
nici ochii stinşi ai oamenilor pe care i-am părăsit la timp mereu nepotrivit
e bine că sap galerii subpământene pentru orbi
şi că uneori cânt cu voce tare şi puternică pentru surzi

Виктор Цой - Пачка сигарет

Пачка сигарет Я сижу и смотрю В чужое небо из чужого окна, И не вижу ни одной знакомой звезды. Я ходил по всем дорогам И туда и сюда, обернулся И не смог разглядеть следы. Но если есть в кармане пачка сигарет, начит, всё не так уж плохо На сегодняшний день, И билет на самолёт С серебристым крылом, Что взлетая, оставляет земле лишь тень. И никто не хотел Быть виноватым без вина, И никто не хотел Руками жар загребать. А без музыки на миру Смерть не красна, А без музыки Не хочется пропадать. Но если есть в кармане пачка сигарет, Значит, всё не так уж плохо На сегодняшний день, И билет на самолёт С серебристым крылом, Что взлетая, оставляет земле лишь тень.

Pachetul de tigari Stau si privesc Un cer strain prin o fereastra straina Şi nu vad nici o stea cunoscuta. Am batut de-a lungul tuturor drumurilor Incolo, incoace si’napoi Dar nu am mai putut gasi urmele. Dar, de mai am un pachet de tigari in buzunar Inseamna ca nu e chiar atat de rau Pe ziua de azi, Mai e un bilet la avionul Cu aripi de argint, Ce zboara, lasand pamantului umbra. Nimeni nu vrea Sa fie vinovat far’de vina, Nimeni nu vrea In maini jarul sa-l aprinda. Far’de muzica pe lume Nici roşie moartea nu e , Far’de muzică pe lume Nu vreau sa se stinga. Dar, de mai am un pachet de tigari in buzunar Inseamna ca nu e chiar atat de rau Pe ziua de azi, Mai e un bilet la avionul Cu aripi de argint, Ce zboara, lasand pamantului umbra.

Zilele de nastere

Nu mai tin minte cand, banui ca e destul de mult de atunci de nu-mi mai pot aminti cand s-a intamplat, am inceput a ma intreba de ce sunt eu cel feliciat la bifarea fiecarui an trecut in raboj. De ce nu prietenii, familia, colegii, toti cei care mi-au fost aproape si m-au ajutat sa trec cu bine anul. Cei care m-au suportat si nu aveau de ce. Toti cei care mi-au zambit si mi-au facut clipele anului inchis definitiv in ceaslov ametitoare, placute, calde, vii, de neuitat. Cei care m-au ajutat sa ma merg, sa rad, sa plang... Oh, Doamne, pentru cate si cator as avea atunci de multumit, felicitat, imbratisat, lacrimat!


Gandul a ramas doar o gaoace insa, de atunci, pur si simplu nu mai stiu ce sa raspund tuturor acelor oameni care, fiindu-le apropiat sau doar simpatic, ma suna sa ma felicite. Urarile lor ma fastacesc, ma fac sa ma simt stingher...

Daca e un sms, mesaj, un ceva scris acolo e usor, nimeni nu ma vede, nu asteapta atunci pe loc sa ma execut, am timp sa ma spal pe maini, sa ma gandesc, inchin, respir adanc, beau apa, fac o cafea, aprind o tigara, scarpin in crestet si ce mai fac eu acolo pana ajung sa ma simt calm. Abia atunci raspund, de fiecare data la fel:


"Va foarte multumesc!"


Mult mai tarziu am gasit solutia si pentru telefoane de felicitare - in fiecare an, de fiece data in aceeasi zi de 20 Noiembrie, am grija sa nu cumva sa raspund la telefon. In data de 20 Noiembrie al fiecarui an eu nu's. Reapar a doua zi.

Anul acesta am avut surpriza ca cei apropiati sa ma sune cu o zi inainte. Am nevoie sa gasesc alta solutie.

Nici nu pot nimic să-ţi spun. Pe curând sau rămas bun.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii.

Repetabila Povara, Adrian Paunescu

Chose one

Desfiintati paznicii de violete!

„In goana dupa profit, au redus costurile din zone vitale, fara sa realizeze o analiza coerenta. Am intalnit un director expat la o banca importanta care mi-a spus cu nonsalanta ca: Romania este o tara simpla; in acest context, o banca poate fi condusa cu un Excel.”

George Cretu, CEO Enterprise Concept

Redau acest citat fiindca l-am auzit si eu de multe ori, mai mult sau mai putin identic dar evidentiind acelsi lucru, la manageri romani sau straini (e drept ca mai rar la cei din urma). Interesant intregul articol (aflat pe cariereonline.ro), desi mai vechi e de actualitate.

Un atac critic

Criticatac 

Gandindu-ma cum sa anunt aceasta initiativa mi-am amintit de ce a spus Zorin Diaconescu:

Imi asum libertatea de a crede in aceasta publicatie. Fie aceasta capcana in care intru de buna voie. La multe aparitii!

si pentru ca nu vad cum as zice mai bine il citez si subscriu.

Bucuresti in penita

Pasajul Macca-Villacrosse

De la Wikipedia cetire:

Pasajul, acoperit cu sticlă și în formă de potcoavă alungită, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc înainte de ieșirea în strada Eugen Carada. Ramura dinspre strada Lipscani a fost numit pasajul Villacrosse, în amintirea arhitectului catalan român, Xavier Villacrosse care fusese arhitect șef al Capitalei în anii 1840 - 1850, iar cel de al doilea pasajul Macca după numele lui Mihalache Macca, cumnatul constructorului pasajului. Pasajul avea menirea de a lega Banca Națională de cea mai intens circulată arteră comercială din acea vreme. În același timp pasajul avea la parter locuri pentru mici magazine. Pasajul a fost acoperit cu sticlă gălbuie, dând un aer de intimitate și confort, Pasajul mai avea și un rol pragmatic, de a evita aglomerația dintre cele două artere comerciale importante ale Bucureștilor Calea Victoriei și Strada Lipscani. La intrarea din spre strada Eugen Carada este realizat un portal monumental. De asemenea clădirile din pasaj sunt prevăzute cu ornamente din stuc. Rotonda de după intrare are un acoperiș vitraliu de sticlă.

Clown

Olivia - Post pe care nu vroiam sa-l scriu

Mi se intampla uneori sa gasesc opinii, idei scrise de catre altii si care imi par pertinente.  Le reiau pentru a nu le pierde si pentru a multumi in felul acest celor care le-au scris. De data aceasta reiau cateva randuri scrise de Olivia la care subscriu si eu - "Post pe care nu vroiam sa-l scriu":

M-am saturat de oameni care se vaita. Nu mai pot sa ies la o bere, o cafea, o petrecere, ca singurul subiect de discutie este guvernul, Basescu si cat de rau e in tara asta. Nu aud niciodata "imi merge rau, dar ma descurc eu" sau "ma gandesc sa fac chestia asta" sau macar vreo poveste din copilarie, ceva. Aud numai ce nu ar trebui sa faca guvernul, nu si ce ar trebui sa faca. Culmea e ca aud asta de la oameni care n-au nici o legatura cu macroeconomia sau finantele sau administratia.

Pentru intregul articol click aici.

Robert Turcescu - Un sfirsit e un inceput

După şapte ani petrecuţi la postul de televiziune Realitatea TV, jurnalistul Robert Turcescu şi-a anunţat public demisia. Oficial, decizia a fost pusă pe seama nevoii de schimbare. Schimbarea, cel putin o parte a ei, ar fi prezenta in "online". Eu marturisesc sincer ca il asteptam de ceva vreme pe blogger-ul  Robert Turcescu, acum ca s-a ivit, ramane de vazut ce are de spus, cu pixul si hartia mediului virtualul aici: turcescu.ro.

Pentru mine, libertatea se cofundă cu puterea de a rosti întrebări şi cu satisfacţia de a obţine răspunsuri, iar jurnalistica este singura meserie în care mă simt cu adevărat liber. Daţi-mi un pix şi o foaie de hârtie pe care să pot desena semne de întrebare şi sunt gata oricând să o iau de la căpăt!

20 de ani de la moartea lui Viktor Tsoi (Виктор Цой)

Viktor Tsoi ramane, desi trecut in nefiinta acum 20 de ani, unul dintre cei mai cunoscuti artisti de muzica rock din fosta URSS.
Liderul si intemeietorul trupei “Kino” Viktor Tsoi nu a fost doar un bard de muzica rock, el a scris muzica, a trait-o, a facut intregi generatii sa traiasca in acelasi fel. A trait versuri, s-a jucat cu ele, a jucat in filme si a trait ca intr-un film, a cantat la chitara, a facut multe generatii sa iubeasca chitara.

In pofida ideologiilor comuniste care indoctrinau tinerii inca din copilarie si impotriva propagandei doctrinare si a fortelor de partid si stat care, la inceputul anilor ’80, interziceau difuzarea muzicii rock prin mass-media, in pofida acestora, activitatea sa artistica a avut o influenta enorma asupra tinerilor din URSS.
Versurile sale incitau ascultatorii prin puterea de a da glas tuturor trairilor si durerilor sufletesti, indemnand la gandire, introspectie, analiza, la a pune intrebari.

Nici nu putea fi altfel, caci tinerii aveau nevoie de aer proaspat, aveau nevoie de un idol… care va fi sa fie Viktor Tsoi, singurul copil al unei familii mixte,  mama - profesor de sport de etnie rusa iar tatal - inginer de origine coreeana.

"Кино" (1968)

"Здоб ши Здуб" (2008)

Piesa "Видели ночь" in interpretare originala si interpretare moderna

Viktor Tsoi s-a nascut pe 21 iunie 1962, la Sankt Peterburg (pe atunci Leningrad). In tinerete admirator al lui Mihail Boyarsky si Vladimir Vysotsky, mai tarziu al lui Bruce Lee, a carui imagine a inceput s-o copieze ramanand un pasionat al artelor martiale.

In 1982, Viktor Tsoi, ajutat de Boris Grebensicov, infiinteaza trupa “Kino” si inregistreaza primul album, a carui durata era de 45 de minute, de unde a venit si denumirea sa “45”. Inca de la prima sa aparitie trupa “Kino” a promovat un mesaj anti-comunist si anti-militarist. A facut aluzie la degradarea sistemului sovietic - cunoscutele piese “ Elektricika” sau “Moi dom - beziadernaia zona” (Casa mea, zona denuclearizata).

"Звезда по имени Солнце"

"Star Called Sun"

"Звезда по имени Солнце" si adaptarea in engleza interpretata de "Brazzaville"

In perioada de la inceput a venirii la putere a lui Mihail Gorbaciov, piesa - “Peremen” (“Schimbare”) devine un adevarat imn. La sfarsitul anilor ’80, pe valul „Perestroika”, formatia “Kino” cunoaste o deosebita ascensiune, iar Viktor Tsoi devine un idol pentru tanara generatie. In aceasta perioada apar albumele “Gruppa Krovi” (“Grupa de sange”) si “Poslednii Gheroi” (“Ultimul Erou”) si incep turnee trimfatoare prin Rusia, Ucraina si Belarus, la care sunt vandute toate biletele.

Ultimul concert al trupei “Kino”, a avut loc pe 24 iunie 1990, pe stadionul Lujniki, unde a adunat aproximativ 60.000 de spectatori. Dupa acest concert Tsoi s-a retras in provincie pentru a scrie muzica urmatorului album.

Din nefericire, Viktor Tsoi moare pe 15 august 1990, intr-un accident de masina. Potrivit datelor oficiale, din cauza oboselii artistul ar fi adormit la volan si s-a ciocnit cu un autobus.

Albumul neterminat a fost inregistrat ulterior de membrii trupei “Kino” si a aparut in decembrie 1990 purtand denumirea de “Albumul negru”.

Кино

Земфира

"Кукушка" in varianta "Кино" si in cea mult mai recenta a lui "Земфира"

Astazi, numele lui Viktor Tsoi il poarta cateva strazi din diverse orase ale Rusiei si in memoria lui au fost ridicate monumente in Sankt-Petersburg si Moscova.

Monumentul se afla in Sankt Peterburg, pe Nevsky Prospekt, a fost terminat in 2002 de catre sculptorul Alexey Blagovesnom (Алексеем Благовестновым), dar inaugurat abia in 2009.

"Creditul are o legatura directa pina si cu sexul"

Fragment dintr-un interviu realizat de Oleg S. Rotenstein. Versiunea integrala aici.

Practic, sistemul finaciar modern bazat pe credit ne arunca inapoi in istorie. E o noua forma de sclavagism. Dar e mult mai soft, cu lanturi de aur. E ceea ce eu numesc “Glamour GULAG”. Trebuie sa ne imaginam ca urmatoarea generatie de oameni se vor naste cu datorii, adica total dependenti si legati de sistem. Ei nu vor avea dreptul sa aleaga, caci pentru ei au ales deja parintii, iar pentru parinti au ales deja altii, ei doar au semnat. Cind ai un credit, si cu cit e mai mare, cu atit aceasta increngatura e mai vizibila, nu mai judeci la fel, nu mai actionezi la fel. Orice decizie banala va trece prin prisma valorii creditului. In momentul in care ai un credit, fiecare fraza rostita, fiecare cuvint scris, ficare gest va fi masurat si analizat de 10 ori inainte de a-l face. A propos, as putea “apasa putin pe acceleratie”. Creditul are o legatura directa pina si cu sexul. E o forma perversa de castrare in toate sensurile.

Vasile Ernu

Cantec despre Bucovina

Daca tot spunea un amic ca sunt decadent, altul ca sunt nationalist, poftim dovada :-) prin gura lui Lese, ultimul bard pe care il mai avem.

Canta cucu bata-l vina De rasuna Bucovina Canta cucu bata-l vina De rasuna Bucovina Canta cucu-ntr-un bradut De rasuna-n Cernauti

Au fosti dusi in alta tara Dar se-ntorc la primavara Inapoi cand or veni Tot pe tine te-or iubi Muntilor cu creasta rara Nu lasati straja sa piara

Bucovina, plai cu flori Unde-ti sunt ai tai feciori? Bucovina, plai cu flori Unde-ti sunt ai tai feciori?

Daca piere straja noastra A pierit si tara noastra Daca piere straja noastra A pierit sï tara noastra

Copilul care înghite-n sec | Dilema Veche

Cezar Paul-Bădescu | Cultura pe sticlă

Copilul care înghite-n sec

"Înţeleg, situaţia prin care trecem este extrem de gravă, dar – credeţi-mă! – nu mai suport să-i aud pe specialiştii lui peşte tocînd mărunt aceleaşi şi aceleaşi lucruri, de dimineaţă pînă seara, în talk-show-urile de la televizor. Parcă sînt babele care stau pe marginea drumului comunal şi, cînd văd că se-mpiedică unul şi cade, se animă dintr-odată că au ce discuta mult timp de-atunci încolo. (Bineînţeles, nici una nu se ridică să dea o mînă de ajutor omului căzut.)"

"Mult mai important decît toată vorbăria domnilor ferchezuiţi de la televizor, de jocurile de ping-pong dintre politicienii dolofani şi de toată hărmălaia animată de tot felul de interese este faptul că în ţara asta există copii care înghit în sec cînd sînt puşi să enumere nişte banale fructe. Mere, pere şi banane."

Fara prea multe cuvinte.

The best license

The beer-ware license (Revision 42):

As long as you retain this notice you can do whatever you want with this stuff. If we meet some day, and you think this stuff is worth it, you can buy me a beer in return.

Poul-Henning Kamp

Honestly, this guy deserve a lot of beer... and for they who ask who is, from Wikipedia, the answer:

"Poul-Henning Kamp (sometimes known as PHK) is a Danish FreeBSD developer, responsible for implementation of the widely used MD5 password hash algorithm, a vast quantity of systems code, including the FreeBSD GEOM storage layer, GBDE cryptographic storage transform, part of the UFS2 file system implementation, FreeBSD Jails, malloc library, clock/time code, and the Beerware license.
His dispute with electronics manufacturer D-Link over a matter of NTP vandalism was resolved on 27 April 2006.^[1][2]
He also is the lead architect and developer for the Varnish cache project.
Poul-Henning is responsible for the widespread use of the term bikeshed colour to describe contentious but otherwise meaningless technical debates over trivialities in open source projects. This term is in use in, among others, the FreeBSD Project, the Perl Project, and the Subversion Project."

Justiţia vede?

De la Moshe & Mordechai citire:

"Ia hai să facem noi puţin circ pe subiectul ăsta. Adică mult circ! Foarte mult circ! Atât de mult circ încât la următoarele termene cred că am să mobilizez ceva blogerime în sala de judecată să vedem şi noi cum se înfăptuieşte justiţia pulii. Să vă aud!"

Любэ - Там за туманами

there over the fogs...
and we will come back, we will surely come back
and we will smile and we will hug our children
there over the fogs we will finish singing this song..
there over the fogs...

Любэ - Мой Адмирал

Melodia si secventele sunt din filmul "Amiral" dedicat amiralului rus Aleksandr Vasiliyevich Kolchak (Колчак Александр Васильевич) cel care va conduce Armata Alba impotriva bolsevicilor. Istoria cunoscuta a acestei familii incepe undeva pe la 1700 cu mercenarul moldovean Ilias Colceag care se inroleaza in armata otomana, trece la islamism si ajunge in final Pasa de Hotin, cetate pe care cu 900 de oameni o apara eroic in fata a 60.000 de sodati rusi. In final capituleaza si este luat prizonier de razboi. Dupa o vreme, eliberat, pe drumul spre Istanbul, afla ca sultanul ordonase decapitarea sa. Se inroleaza in armata polona. Fiul sau se va intoarce in Rusia unde se crestineaza. In scurt timp familia Kolchak primeste rang nobiliar.
Fara exceptie toti barbatii au urmat cariera militara.

Comunitate ERP

Comunitate ERP (www.comunitateaerp.ro) este mai mult decat atat dar poate deveni si mai mult.

Pentru toti cei interesati de aplicatiile de business (ERP, SCM, DMS, BMP, etc) e un "good place to start". Are nevoie de membri activi, profesionisti ai acestor acronime pentru a creste.

Va invit.

Dan Ariely asks: "Are we in control of our decisions?"

Pe capital.ro e un articol: "Economia comportamentală: cum explică psihologia criza financiară" semnat Ioana Calen. De acolo citez mai jos:

"Criza financiară s-a întâmplat pentru că sistemul economic a fost construit pe o premisă greşită, susţin reprezentanţii unei ramuri emergente a economiei, cea comportamantală. Economia clasică porneşte de la premisa că indivizii sunt capabili de calcule economice exacte şi pot lua cele mai raţionale decizii când vine vorba de banii lor. Realitatea este că oamenii iau adesea decizii proaste, repetă aceleaşi greşeli la infinit, nu ştiu să calculeze riscurile şi fac operaţii economice motivaţi emoţional."

Continuarea de aici, multumesc Alex pentru link :-)

Земфира - Не стреляйте

De multumit lui Alexandru Vakulovski pentru traducerea versurilor!

Не стреляйте - Я всего лишь робкий шепот Всего лишь тихий вздох Перед остановкой Не смотрите Эти шрамы не про вас Не для ваших грустных глаз Мне неловко

nu trageţi sunt doar un pas nesigur un oftat încet înainte de oprire nu vă uitaţi cicatricele astea nu-s despre voi nu pentru ochii voştri trişti mă stingheriţi

Не молчите В этой рыхлой тишин я погибну Не молчите Не стреляйте В этой комнате любовь Раздетая любовь Вы неосторожны Не простите Я боюсь не удержать Ваши руки удержать Слишком сложно Не молчите В этой рыхлой тишине я погибну Не молчите Не молчите Не молчите Не молчите

nu tăceţi în liniştea aceasta poroasă am să mor nu tăceţi nu trageţi în camera aceasta e iubirea iubirea goală nu sunteţi atenţi nu iertaţi mi-e frică să nu pot împiedica să nu vă pot împiedica mâinile prea complicat nu tăceţi în liniştea aceasta poroasă am să mor nu tăceţi nu tăceţi nu tăceţi nu tăceţi