Cidade de Deus

Lasand de'o parte criticile favorabile sau premiile primite, deci fara nici o influenta din partea lor, este unul dintre filmele mele favorite.

Dur, realistic (poate si pentru aerul de "semi-documentar" cum spunea cineva), bazat pe realitatea cruda a acelor locuri si ani, turnat cu amatori dar fara a avea nici cea mai mica urma de amatorism.

Un film de zece pentru mine.

Detalii pe Cinemgia

Twitter

miruna: mamaaaa, ma doare burta!
mama: termina de mancat si iti trece...
miruna: am mancat
mama: cat
miruna: doua
mama: e putin, mananca trei
miruna: tie nu-ti pasa
mama: ....
miruna: bineeee, tie nu-ti pasa.... nici mie nu-mi pasa
mama:....
miruna: mamaaaa, ma doare burta
mama:....
miruna: nu-ti pasa....
mama:....
miruna: mie imi pasa daca te doare pe tine
mama: ....
miruna: mamaaa, vrei sa vii putin?
mama: de ce?
miruna: sa iti arat cum ma doare burta
mama:....
miruna: mamaaaa, te iubesc
mama: bine, nu mai manca

Statistica in timp real

De aici. Nu bag mana in foc ca sunt cifrele exacte, dar banui ca "sunt pe acolo".

Despre insolventa Flamingo

Despre insolventa Flamingo

E mai putin o analiza cat un expozeu clar si la obiect, excelente si comentariile.

Ca om am greșit, dar ca țar nu!

Sondaje manipulatorii (Predicţii, paradoxuri şi ironii)

Mai vechi dar excelent articol al domnului Dragos Paul Aligica publicat in revista 22

"Ori de câte ori un politician român comandă un sondaj manipulator şi consilierii săi îl încurajează, având convingerea că astfel vor putea determina soarta viitorului scrutin electoral, minţile tuturor celor implicaţi se raportează, probabil fără să ştie, la unul dintre cele mai studiate fenomene din domeniul teoriei predicţiei sociale: problema reflexivităţii predictive. Să faci comentarii ironice cu privire la ce este în mintea politicianului român este inutil. Să ridici semne de întrebare cu privire la ce înţelege sau nu înţelege un consultant (român sau străin) despre realitatea înconjuratoare – în afară de faptul că în ea trebuie să aibă loc un transfer monetar – este prematur. În România, consultanţii politici sunt încă priviţi ca şi cum ar fi depozitarii unei ştiinţe sau ai unor secrete profesionale inimaginabile profanilor. Nu sunt. Unii sunt buni manageri şi buni organizatori de campanii. Dar o ştiinţă specială a predicţiei politice nu deţin. Şi acesta este un verdict irevocabil. Să lăsăm însă altora plăcerea de a dovedi şi argumenta, când îi va veni vremea, această revelaţie."

Intreg articolul aici.

De azi ciripesc

Mi-am tras cont de twitterr, cirip, cirip... :-)))

Nu s-a terminat

si, of Doamne, cat mi-am dorit asta!

Aproape ca am ajuns sa imi doresc un Hitler, un Stalin, un Beria, cineva care sa spuna: Gata! Stop! S-a terminat cu vorbaria, inapoi la munca!

Doamne ce am ajuns sa vreau...

Sa alegem bine!

Nu m-a convins niciunul dintre finalişti. Nu mi-e drag niciunul dintre ei, ba chiar îmi sunt antipatici ambii, raţional sau pur emoţional. Cu argumente ma dezic de unii din spatele primilor, de alţii cu o repulsie viscerala. Va trebui sa aleg însa unul împreuna cu tot ceea ce înseamna el (chiar trebuie??) şi nu ştiu pe care. Ok, asta e dilema mea şi pe care eu trebuie sa o rezolv. Nu asta voiam sa punctez, e doar o introducere. Nedumerirea mea, cea pe care vreau sa o aduc atenţiei, este legata de militantismul unora. Nu pricep nici în ruptul capului de ce unii cred ca ei, şi numai ei, stăpânesc adevărul imuabil. Adevăr în numele căruia au dreptul sa-i aducă pe toţi ceilalţi la calea cea "dreapta" - vecini, amici, frati, părinti, străini, et caetera. Nu pot sa nu ma gândesc la Savonarola care avea şi el adevărul lui, universal pana la un punct.

Contrar opiniei generale adevărul nu este o valoare absoluta ci una relativa...