Bucuresti in penita

Pasajul Macca-Villacrosse

De la Wikipedia cetire:

Pasajul, acoperit cu sticlă și în formă de potcoavă alungită, proiectat de arhitectul Felix Xenopol, a fost terminat în 1891. El are două ramuri care pornesc din calea Victoriei, care se unesc înainte de ieșirea în strada Eugen Carada. Ramura dinspre strada Lipscani a fost numit pasajul Villacrosse, în amintirea arhitectului catalan român, Xavier Villacrosse care fusese arhitect șef al Capitalei în anii 1840 - 1850, iar cel de al doilea pasajul Macca după numele lui Mihalache Macca, cumnatul constructorului pasajului. Pasajul avea menirea de a lega Banca Națională de cea mai intens circulată arteră comercială din acea vreme. În același timp pasajul avea la parter locuri pentru mici magazine. Pasajul a fost acoperit cu sticlă gălbuie, dând un aer de intimitate și confort, Pasajul mai avea și un rol pragmatic, de a evita aglomerația dintre cele două artere comerciale importante ale Bucureștilor Calea Victoriei și Strada Lipscani. La intrarea din spre strada Eugen Carada este realizat un portal monumental. De asemenea clădirile din pasaj sunt prevăzute cu ornamente din stuc. Rotonda de după intrare are un acoperiș vitraliu de sticlă.

cea mai frumoasa fata

avea un gust molatic intre buzele amare
si picioarele lungi incolacite in jurul gatului meu
ca un sarpe de obsidian verde
cu irizatii de catifea

gol

ar trebui sa fie spatiul titlului pentru ca asa ma simt eu. Dezbracat de haine, expus intr-o colivie, aratat cu degetul.

Dureroasa nu e goliciunea exterioara ci nuditatea inlauntrului meu, spatiu pe care pana mai ieri il credeam plin cu de toate - soi de corn al abundentei spre care doar intindeam mana sufletului si culegeam fructe zemoase, parguite cu patima si pierzanie... E doar gol acum, pustiu, sec, searbad, cu iz de mucegai. Si doare. Goliciunea totusi doare. Nu credeam asta, dar se pare ca mereu e cate ceva de invatat.

Vorbe

io nu ma pricep la vorbe mari
eu vorbele mari le pun pe foc
sa incalzeasca pantecele roditor al mintii

Замок

Am pus lacat

Dintr’o bucata de slova

Pe suflet,

Un fir rasucit de iarba

Pe inima,

Un gand

Peste glas…