Emeric Robicsek - decanul de vârstă al fotoreporterilor din România

L-am cunoscut prin `87 (cand m-a „tras in poza” la un cenaclu literar pentru "Drapelul Rosu"), am fost colegi la „Renasterea Banateana” prin `91.

Imi amintesc cum trecea pe langa mine ca un fulger cu geanta de fotoreporter in spate, pe scarile abrupte din redactie unde eu abia ma miscam.

Mi-l amintesc cum se uita mereu surprins la Traian Abruda care de fiece data il prezenta ca fiind „cel mai anti-UDMR ungur”, mi-l amintesc…

Printre pagini, am dat in "Opinia Timisoarei", nr. 11, de acest:

"Interviu cu Emeric Robicsek, decanul de vârstă al fotoreporterilor din România"

Identitatea unui oraş rezidă nu numai în stilul arhitectonic al clădirilor, ci şi în valoarea personalităţilor sau personajelor sale, a căror preţuire şi consideraţie trebuie să fie mereu în atenţia noastră: autorităţi administrative, instituţii culturale, mass-media şi opinia publică. În general, noi, românii, avem, parcă, un obicei aparte, care ne deosebeşte de alte naţii, prin aceea că ne facem că nu observăm valoarea unor semeni de-ai noştri, de a căror contemporaneitate beneficiem, şi doar după ce ne părăsesc ne întrecem în a-i glorifica post-mortem.

Octogenarul Emeric Robicsek este fotoreporterul care, timp de 50 de ani, a lucrat în acelaşi loc. Doar titlul ziarului s-a schimbat. Atâtea imagini „risipite” efemer în paginile ziarelor ar putea să reconstituie, împreună, ca într-un puzzle, o frescă a vieţii trăite în această parte a ţării. O frescă ce a fost cu grijă imortalizată pe pelicula aparatului de fotografiat, mânuit cu pricepere de nenea Robi. Dăruirea profesională a acestui mare fotoreporter poate fi o pildă pentru orice profesionist sau începător într-ale fotografiei de presă...