Ironic and actual

"Owners of capital will stimulate working class to buy more and more of expensive goods, houses and technology, pushing them to take more and more expensive credits, until their debt becomes unbearable.
The unpaid debt will lead to bankruptcy of banks, which will have to be nationalized, and State will have to take the road which will eventually lead to communism."

Karl Marx, 1867


Am postat asa cum am primit fara a verifica daca citatul apartine lui Marx. In Das Kapital nu imi amintesc sa fi fost, altceva nu am rasfoit (ca de citit cu adevarat nici vorba :-)). Onest vorbind nici nu imi pare a fi K. Marx, dar suna bine asa ca....

Intr-o alta viata

Nu am cerut voie sa-l public, daca nu e de acord autorul sa ma anunte si-l dau jos... L-am gasit publicat sub titlul: "Intr-o alta viata" aici: http://www.newsblog.ro/pamflet/intr-o-alta-viata


Am prea multe intrebari existentiale…

Neuronii mei fac joc de glezne si din cand in cand ma intreaba: “Cum ai vrea sa fie viata ta daca ai avea a doua sansa?”

Raspunsul vine invariabil: “Fotbalist, la o echipa de club din Romania, sa ascult manele si sa am o nevasta fotomodel cu unghii lungi si minte scurta.”

Sa detaliem:

Sotia: sa imi iubeasca cardul Gold, sa faca sesiuni de shopping terapeutice, sa cheltuie la fiecare iesire minim 1000 eur ca sa nu intre in sevraj. Sa aibe unghii lungi pe care sa le cioparteasca in momentul in care incearca sa taie un simplu castravete, sa aibe oroare de gatit, sa isi sune mama ca sa ii spuna reteta la cartofi prajiti cu ochiuri in tigaie, sa stea numai la SPA, sa se spele pe cap numai la coafor, sa isi faca unghiile in fiecare zi, sa mearga la solar, sa aibe maseur personal si sa ia lectii de calarie. Sa isi puna si sa isi scoata silicoanele in functie de sezon, anotimp, tendinte. Sa isi bage botox in bot si sa isi umfle buzele cu seringa. Sa sufere de anorexie, ca asa e cool si sa si-o traga cu baiatul care curata piscina, ca asa a vazut ea in filmele americane, sa fumeze cu tigaretul si sa pozeze in mare doamna.

Sa ma traga dupa ea la toate sindrofiile plicticoase, lansari de carte( sa parem intelectuali), expozitii de arta( sa mi se urce sangele la cap numai cand ma uit la mazgalelile alea), petreceri caritabile( unde sa trebuiasca sa dau a nu stiu cata oara bani pentru batrani, copii orfani si alte alea), sa ma duc sa o vad pe nevasta-mea in chiloti, pe scena, in timp ce zeci de barbati se zgaiesc la curul ei slabanog.

Eu: Sa scuip, sa ma scarpin la c..e, sa injur ca la usa cortului, sa conduc Gipane si sa inchiriez pipitze la kg in hoteluri de 4 stele si, uneori, sa incerc si eu “piese” bune, care au trecut pe la toata echipa de fotbal si sunt nevoit sa i-o trag si eu, ca asa e cool, dupa care, sa faca aia un top, unde sa ocup si eu un loc cat mai sus dupa ce ii mai dau o mica atentie, ca nu se cade sa stie baietii ca iau eu Viagra si alte nebuneli din astea.

Sa inventez o poveste, cum ca nevasta-mea mi-ar fi cerut, dar nu ca as fi avut nevoie, dar asa e mai cool mai intelegi, ce mai incoa’ incolo s-o mai lungesc… N-o mai lungesc ca am lungit-o deja: 24 de cm, numai actiune! Frate, intre noi fie vorba, ma cam jeneaza acu’ si nu stiu daca sa o tin pe stanga sau pe dreapta, e greu sa sari de la 12 la 24 da’ sst! Ramane intre noi asta da ?

Sa imi trag o amanta mai sarantoaca si bunoaca ca rimeaza, mai putin cacofonia, aruncati si voi o virguala acolo si nu mai strambati din nas, pe care sa o cresc, de preferinta studenta sau tentativa. Sa ii cumpar o garsoniera si o masina cu care sa se dea noaptea pe Magheru cu fetele, sa aibe si ea cu ce sa iasa la Banbu la un cico. Sa ma vad cu ea noapte tarziu asa din scurt, si sa dorm doar in “cantonament” , sa fie fata de casa sa stie sa gateasca si ea acolo un salam feliat, o maslina, un caizer d’astea, sa bem si sa ne simtem si noi bine.

Sa imi trag nevasta dupa mine, la chiolhanuri, unde sa imi cante lautari, unde ma simt eu cel mai smecher si imi place mie melodia aia cu copii mei de arunc eu cu bani pe ei , unde esti fraier daca arunci doar 200 de eur, ca decat sa arunci 200-300 de euro te faci de ras si eu arunc mereu cate o mie, doua, dar sunt smecher si iau trei patru mii la mine si trec pe la exceigi si ii schimb in bancnote de 10 si 20 de euro sa para mai multi si ii pun intr-o punga de plastic (transparenta nah!) si cand scot punga se uita toti la mine si eu ma simt atunci al mai smecher om de pe planeta si sa vezi cum ma venereaza lautarii cand arunc cu bani si cum simt ca se zbarleste parul pe mine si creste inima cat casa cand aud :fara numar, fara numar, fara numar, de la Fanica, sa ne traiasca, sa ne traiasca, si cand arunc din nou si imi iau astia toata familia la rand si ma simt foarte fericit ca imi zic sa imi traiasca si copilul si mama, si sora si tata si verisorii si cand ajung cam pe la al treilea neam ma opresc satisfacut si ma uit in jur mandru cu inima mare mare: si toti se uita cu invidie la mine si la neavsta-mea si vad cum toti i-o trag din priviri si atunci ma simt iar smecher ca am bani si femeie frumoasa maca-i-as unghiutele ei ca era sa isi scoata ochii alaltaieri cand a vrut sa isi puna ochelarii de soare.

Ma iertati pentru fraza un pic mai lunga de mai sus da m-a luat valul si cand esti fotbalist si esti pe val eheee! Cine stie, cunoaste, fratica! De fapt cunosc, ca e mai multi! La mine in echipa zic, e mai multi nu e doar eu unu singur valoare, e mai multi valoare vere, da eu cred asa ca : “valoarea mea, valoarea mea!”, nah frate ca iar m-a luat flama, diseara ma duc la lautari sa moara bibi, as ce pofta de uischeane am! Avem echipa , avem valoaree, aia eee aiaa ee!!!

Caini: Sa avem: eu, un Pitbull sau un Bulterier pe care sa il tin ascuns in garaj cand vin invitati , nevasta mea un Bichon pe care sa il tina ascuns in poseta. Pitbullul meu sa ii manance Bichonul o data la doi ani,ea sa planga doua zile si sa ma ameninte o saptamana ca pleaca sa il cloneze ea in State cum a vazut in telenovela aia stupida ca eu nici macar nu ma uit la aia, eu ma uit la cealalta pe Kanal D care nici macar nu e telenovela frate ca e in limba turca nah!

Alte fantezii:

Sa avem plasme mari, cat juma de perete, sa am plasma si in baie, ieri am pus una si in dressing, ce puii mei, sa caut eu adidasii si sa nu vad stirile sportive!?

Sa vad pornache pe blu rei , d’ala de se vede lacrima de vezi si firul de par din … ma scuzati mi-e rusine sa spui, sa am plai staishan si sa joc fifa, sa… eh ar fi multe da ma scuzati , plec la un antrenament cu donsoara tentativa, azi sunt lovituri de la unspe metri, sa vezi ce trag la poarta!

Frumoasa viata am, nu credeti ?

Viva la Vida

Later edit:
Din cauza de drepturi de autor nu mai poate fi vazut de pe IP-urile din Romania acest clip.

Mari maeştri ai economiei şi finanţelor despre viciile şi şansele capitalismului

Publicat: 7 Ianuarie 2009, Revista Capital

Şase specialişti în economie vorbesc despre criza economică mondială, cauzele şi consecinţele ei, precum şi despre posibilele strategii de a o traversa. La unison, cu toţii afirmă că sistemul trebuie reformat, iar unul dintre ei, Tom Peters, acuză abrupt managerii companiilor falimentare.
Actuala criză economică a fost un prilej pentru ca o mulţime de economişti profesionişti, analişti ai unor instituţii financiare private, profesori, oameni de afaceri şi jurnalişti să-şi exprime opiniile în legătură cu acest subiect. Mulţi dintre cei care au făcut-o aparţin castei experţilor în business - aşa-numiţii „guru“ ai lumii afacerilor, plătiţi cu zeci de mii de dolari pentru o singură conferinţă de o oră şi jumătate - două.

George Soros

Soros şi-a exprimat în mai multe rânduri neîncrederea în mecanismele autocorective ale pieţei. „Opiniile distorsionate ale jucătorilor de pe piaţă - a căror cale de exprimare sunt preţurile pieţei - pot să afecteze, în anumite circumstanţe, aşa-numitele elemente fundamentale pe care se presupune că aceste preţuri le reflectă“, scrie omul de afaceri într-un articol recent din “New York Review of Books“. „Ipoteza mea este că explozia bulei imobiliare din SUA a funcţionat ca detonator pentru o «superbulă» mult mai mare, care se dezvolta din deceniul 80. Tendinţa aflată la baza acestei super-bule a fost folosirea din ce în ce mai răspândită a creditului şi a instrumentelor de leverage. Nu poţi împiedica formarea bulelor, însă ar trebui să fie posibil să le menţii în limite tolerabile. Aceasta nu se poate realiza doar prin controlul masei monetare. Autorităţile de reglementare trebuie să ia în considerare şi condiţiile de creditare, deoarece moneda şi creditul nu evoluează în tandem. Băncile centrale obişnuiau chiar să emită către băncile comerciale sugestii legate de modul de alocare a creditelor pentru diferite sectoare ale economiei. Astfel de directive ar putea fi preferabile prin comparaţie cu instrumentele greoaie ale politicii monetare, în confruntarea cu exuberanţa iraţională.“

Michael Porter

Porter, profesor la Harvard Business School, este probabil cel mai important expert în probleme de competitivitate din lume. Deşi este un nume foarte respectat în lumea experţilor în business, Porter are o prezenţă publică destul de discretă; doar arareori scrie editoriale, de obicei în publicaţii importante. Într-unul dintre aceste texte, apărut în „Business Week“, Porter scrie despre direcţiile pe care ar trebui să le ia planul de relansare al administraţiei Obama; o mare parte dintre aceste măsuri s-ar putea aplica şi României. Mai întâi, trebuie mărit bugetul universităţilor publice - deoarece într-o economie cu niveluri salariale mari (sau în creştere) e nevoie de abilităţile necesare pentru a produce valoare adăugată şi, în plus, pentru a stăvili exodul forţei de muncă, inclusiv prin outsourcing. Trebuie extinsă acoperirea ajutorului de şomaj, dublată însă de acordarea unor ajutoare (sub formă de vouchere sau împrumuturi garantate de stat) pentru reconversie profesională. Costurile implicate de începerea unei afaceri - atât impozitele, cât şi cele generate de birocraţie - trebuie limitate drastic, pentru a atrage investiţii. Şi, nu în ultimul rând, trebuie redusă impozitarea câştigurilor de capital, dar cu condiţia ca portofoliul să fie deţinut pentru un termen de cel puţin trei sau cinci ani.

Paul Krugman

Laureatul premiului Nobel pentru economie din 2008, profesorul de economie şi relaţii internaţionale Paul Krugman, este unul dintre susţinătorii cei mai vocali ai sprijinului guvernamental acordat sectoarelor economice afectate grav de criză. Într-unul dintre cele mai recente editoriale ale sale din „The New York Times“ (Krugman este angajat cu normă întreagă al ziarului), economistul exprimă un avertisment şi, totodată, explică de ce e necesar un plan paneuropean de salvare. „Problemele cele mai acute se înregistrează la periferia Europei, unde mai multe economii mai mici traversează crize amintind de cele din trecut din America Latină şi Asia. Ca şi în SUA, politica monetară se apropie rapid de limita la care devine ineficientă. Aceasta lasă, drept singură cale de a evita cel mai grav declin de la Marea Depresie, folosirea agresivă a politicii fiscale.
În medie, două treimi din importurile ţărilor membre ale UE provin din alte state ale Uniunii, astfel încât, în ansamblu, dependenţa lor de importuri nu este mai mare decât cea a Statelor Unite. Aceasta înseamnă că un efort concertat de stimulare a economiei, în cadrul căruia fiecare stat contează pe vecinii săi pentru a-şi coordona propriile iniţiative, va aduce mult mai multe beneficii decât proiectele individuale, necoordonate.“

Tom Peters

„Clasa atât de umflată cu pompa a celor numiţi «business guru» se presupune că ar trebui să ridice steguleţul roşu înainte ca bombele să înceapă să cadă. La dracu’, ce an!“, exclamă, într-o însemnare de pe site-ul său, expertul în management Tom Peters. La cei 66 de ani ai săi, Peters nu economiseşte criticile, nici măcar când se referă la el însuşi. Nu e de mirare că acei CEO ai unor mari companii americane care au trebuit să apeleze la banii contribuabililor sunt o ţintă a criticilor lui.
„Un membru al Congresului i-a întrebat pe şefii companiilor auto dacă ar fi dispuşi să lucreze pentru un dolar pe an. Robert Nardelli (Chrysler) a spus da, Rick Wagoner (General Motors) a spus că nu are nimic de declarat deocamdată, iar Alan Mulally (Ford), care a câştigat 21,7 milioane de dolari anul trecut, a spus «cred că sunt OK cu salariul de acum». Disponibilitatea demnă de admiraţie a lui Nardelli de a lucra pe un dolar se explică în parte prin cele 200 de milioane de dolari încasate când a fost dat afară de la Home Depot. Mi-am petrecut ultimii 40 de ani şi ceva studiind un singur subiect: cum să obţii profit printr-un leadership preocupat de oameni. Mulally şi alţii de teapa lui mă fac să mă întreb dacă nu mi-am distrus viaţa în căutarea unui ideal improbabil, chiar imposibil.“

Robert Shiller

Robert James Shiller, profesor de economie la Yale University, este autorul unui best-seller numit „Irrational Exuberance“ („Exuberanţa iraţională“), al cărui titlu, împrumutat dintr-un citat al fostului şef al Federal Reserve, Alan Greenspan, a devenit o expresie celebră în lumea finanţelor. Shiller a prezis corect ambele bule speculative din ultimul deceniu - cea bursieră, a acţiunilor companiilor dotcom, de la sfârşitul anilor ‘90, apoi cea imobiliară, care a declanşat criza economică din 2007-2008.

În opinia respectatului profesor, vocile care anunţă o criză a capitalismului, din pricina măsurilor intervenţioniste ale guvernelor pentru a traversa actuala criză, se înşală. „Simplu spus, capitalismul evoluează“, scrie acesta într-un editorial din „The Washington Post“.
Shiller a propus o serie de măsuri pentru viitorul de după criză: evitarea încurajării unor comportamente asemănătoare băncilor care aşteaptă ca guvernele să le ofere pachete financiare salvatoare, prin contracte care să specifice clar condiţiile în care datoriile pot fi reduse în condiţii de criză. O altă măsură se referă la instrumentele derivate, care ar trebui regândite. „Problema nu sunt instrumentele derivate în sine, ci un anumit tip al acestora - cele care au generat o reţea uriaşă de contracte over-the-counter, sprijinindu-se doar pe solvabilitatea a nenumărate bănci şi a altor instituţii, punând în cele din urmă în primejdie, întregul sistem financiar, în momentul în care s-au prăbuşit.“

Nouriel Roubini

Poreclit „Dr. Doom“ din cauza predicţiilor sale pesimiste, Roubini este totuşi cel care a prezis cel mai precis actuala criză economică. Nici acum analizele sale nu sunt încurajatoare: „Peste o duzină de economii emergente se confruntă acum cu presiuni financiare severe“, între care şi România, scrie Roubini într-un editorial recent. „Cei responsabili de politicile economice se vor confrunta cu un animal ciudat, numit «stag-deflaţie» (o combinaţie de stagnare/recesiune şi deflaţie). În vreme ce politicile monetare tradiţionale devin din ce în ce mai puţin eficiente, vor fi necesare instrumente nontradiţionale care vizează generarea de lichiditate şi deblocarea creditării. Odată cu prăbuşirea consumului personal şi al investiţiilor, guvernele vor deveni singurele surse de bani, stimulând cererea şi salvând bănci, firme şi gospodării.“

Praga

este un oras in care calc intaia data azi... sa fim onesti, a calca e mult spus, nu parasesc aeroportul de 2 ore si mai am inca fo' doua de asteptat pana voi pleca mai departe, spre Питер - orasul romanovilor. Impresii cand ma intorc, acum nu vreau sa scriu decat ca singurele chipuri din alt film in acest aeroport erau doi conationali de o alta etnie, fusesera in acelasi avion cu mine si se pare ca au acelasi drum ca mine... Au terminat de vazut vestul si se'ndreapta spre est. Traiesc sentimentul penibilului, din plin, prin dar nu si alaturi de ei...

Randurile de mai sus au fost scrise in 2007 in octombrie, a trecut mai bine de un an de atunci si, intre timp, am ajuns aproape sa locuiesc pe acest aeroport. De cele mai multe ori revin spre casa cu un zbor care intarzie intotdeauna, ceea ce ma face sa pierd mai mult timp decat in alte aeroporturi printre furnicile alergande spre sau dinspre casele lor. Aproape ca ma identific cu personajul lui Tom Hanks din Terminalul...