gol

ar trebui sa fie spatiul titlului pentru ca asa ma simt eu. Dezbracat de haine, expus intr-o colivie, aratat cu degetul.

Dureroasa nu e goliciunea exterioara ci nuditatea inlauntrului meu, spatiu pe care pana mai ieri il credeam plin cu de toate - soi de corn al abundentei spre care doar intindeam mana sufletului si culegeam fructe zemoase, parguite cu patima si pierzanie... E doar gol acum, pustiu, sec, searbad, cu iz de mucegai. Si doare. Goliciunea totusi doare. Nu credeam asta, dar se pare ca mereu e cate ceva de invatat.