Where the Hell is Matt?

Oh, cat as vrea sa fiu si eu acolo... peste tot...

Papinologie

nosce te ipsum

o piatra
goala si grea
rostogol prin lume
zdrobind
furnici,
bunici,
pitici,
arici,
pe toti cei mici...

izbind
pereti,
pometi,
nameti...

sunt

Happy Romanian National Day!

On December 1st, 1918 (November 18th Old Style), the National Assembly of Romanians of Transylvania, consisting of 1,228 elected representatives of the Romanians in Transylvania, Banat, Crişana and Maramureş convened in Alba Iulia and decreed by unanimous vote the unification of those Romanians and of all the territories inhabited by them with Romania.

I'm yellow!!

"As a High Yellow you are friendly, enthusiastic and gregarious. You like being where the action is and thrive on admiration, acknowledgment and compliments.

You are an eternal optimist with an abundance of charisma. Your strengths are your enthusiasm,charm,persuasiveness and warmth. You are an idea person that excels in getting others excited about your vision.

You can be more effective by learning to use your left brain more to become more objective, concentrate on tasks, follow through, and take a more logical approach and more."

Made in Romania

Mass primit pe YM, exemplu de marketing viral.

"Cumparati Made in Romania tot ce se poate, de la orez pana la chestii de uz casnic. Nu ma refer ca trebuie sa cumparam Logan, daca vrem si avem bani de Mercedes, dar, producatorii nostri au dificultati sa exporte acum. Cu cat mai multi vor cumpara produse romanesti, macar pana trece criza, cu atat mai mult vor avea de lucru romanii din putinele fabrici care mai produc ceva in Romania si vom trece mai usor peste criza. Cumparand un produs romanesc se platesc impozite, salarii, chirii, dobanzi. Nu poti sa le cumperi pe toate din afara, dar atunci cand poti alege ... Ajutand Romania, ne ajutam pe noi insine !!! "

"Forgotten" by Cristina.T.

Cristina, cat ma bucur ca te-am regasit...

Bac-ul nostru cel de toate zilele

Simularea examenului de Bacalaureat, undeva la Rosiori de Vede.

Redactor...

Intr-o alta viata am fost redactor. Ieri, cautand nimicuri, am dat de imagini din alta lume, din vremea cand eram corespondent de razboiu'... dupa ce m-au trecut nostalgiile m-am decis sa postez aici poze din vremea aia. Poze dintr-un razboi devenit deja istorie, poze de prin cenusa unor orase, sate ramase din fosta Yugoslavia.
Sunt imagini din Vukovar, facute de catre István Szász (fotoreporterul care m-a insotit in documentare) in Septembrie 1990 cu soldati ai JNA (Jugoslavia Narodnia Armia) cantonati in zona, refugiati sarbi in drum spre Zagreb, domul bisericii catolice, masina zdrobita de un T74, resturi ale unui oras....
Am sa adaug inclusiv articolele scrise atunci, acum nu mai am chef de scanat.

Afis electoral

Nu e de cea mai buna calitate imaginea (deh, fotografie facuta in trafic cu telefonul) dar mi se pare grozava ideea de a combina cele doua afise, nu atat Romeo si Julieta cat Eros Show-ul devenit electoral.

Земфира - Искала

Я искала тебя, годами долгими
Искала тебя, дворами темными
В журналах, в кино, среди друзей
И в день, когда нашла, с ума сошла

Ты совсем как во сне
Совсем как в альбомах,
Где я рисовала тебя гуашью

Дальше были звонки, ночные больше
Слезы, нервы, любовь и стрелки больше
Но не мои, и старые зазнобы
Куришь каждые пять
мы устали оба

Ты совсем как во сне
Совсем как в альбомах,
Где я рисовала тебя гуашью

Годами долгими,
Ночами темными,
Годами долгими

Ты совсем как во сне
Совсем как в альбомах,
Где я рисовала тебя гуашью

Ты совсем как во сне
Совсем как в альбомах,
Где я рисовала тебя гуашью

Я искала тебя, годами долгими
Искала тебя, дворами темными
В журналах, в кино, годами долгими
Искала тебя, ночами-чами-чами...

Lungi ani te'am cautat,
In ganguri intunecate,
In ziare, in filme,
Printre prieteni
Si'n ziua'n care te'am gasit
Mi'am iesit din minti.

Esti exact ca'n vise,
Exact ca'n albumele
In care te'am desenat in guase.

Mai apoi au venit telefoanele noptii,
Mai multe lacrimi, nervi, intalniri romantice,
Copii... dar nu ai mei...
Vechi metehne,
Tigari la fiecare cinci minute,
Am obosit amandoi...

Esti exact ca'n vise,
Exact ca'n albumele
In care te'am desenat in guase
In anii lungi, noptile intunecate, anii lungi...

Esti exact ca'n vise,
Exact ca'n albumele
In care te'am desenat in guase...

Esti exact ca'n vise,
Exact ca'n albumele
In care te'am desenat in guase...

Lungi ani te'am cautat,
In ganguri intunecate,
In ziare, in filme,
Ani lungi te'am cautat
Nopti, nopti, 'opti, 'opti....

Сплин - Бог устал нас любить

Dumnezeu a obosit sa ne mai iubeasca....
Бог устал нас любить...

Venture Capital/Mangement Consulting/I-Banking

Primita pe e-mail si chiar a reusit sa ma amuze desi tipul de comparatie nu e deloc nou....

Земфира - Блюз

Земфира - Мы разбиваемся

Земфира - Хочешь?

Сплин - Выхода нет (Fără ieşire)

Сколько лет прошло, все о том же
Гудят провода,
Все того же ждут самолеты
Девочка с глазами из самого
Синего льда
Тает под огнем пулемета
Должен же растаять хоть кто-то

De la un print citire

Vulpea tacu si se uita indelung la micul print:
- Te rog ... imblanzeste-ma - zise apoi.

- Bucuros as vrea - raspunse micul print - numai ca nu prea am timp. Am de cautat prieteni si o multime de lucruri de cunoscut.

- Nu cunoastem decat ceea ce imblanzim - zise vulpea. Oamenii nu mai au timp sa cunoasca nimic. Ei cumpara lucruri de gata, de la negutatori. Cum insa nu exista negutatori de prieteni, oamenii nu mai au prieteni. Daca vrei sa ai un prieten, imblanzeste-ma!

- Ce trebuie sa fac? zise micul print.

- Trebuie sa ai foarte multa rabdare - raspunse vulpea. La inceput, te vei aseza ceva mai departe de mine, uite-asa, in iarba. Eu te voi privi cu coada ochiului, iar tu nu vei rosti nici un cuvant. Graiul e izvor de neintelegeri. Insa vei putea, pe zi ce trece, sa te asezi din ce in ce mai aproape de mine ...

cea mai frumoasa fata

avea un gust molatic intre buzele amare
si picioarele lungi incolacite in jurul gatului meu
ca un sarpe de obsidian verde
cu irizatii de catifea

caderea cerului

Sper sa nu aiba nimic impotriva autorul - Cosmin Dragomir

Cîteodată cerul cade peste mine
oricît de clişeistic ar suna asta
şi fac o gaură mare în norul ăla de deasupra mea
atît de mare cît să sodomizez un înger

sper să fie îngerul meu păzitor.

În club, mă întreb ce caut acolo,
lumea dansează, eu mă agăţ de o bere
şi de toate amintirile frumoase
le număr şi degetele se înşiruie
pînă cînd le uit numărul
nu am chef să reiau număratul.

Oricîte ar fi tot mă întreb ce contează
cîţi prieteni am pierdut
cît de bolnavi sînt părinţii
femeile mele moarte
eu
ceva ceţos numit viitor
un ştreang slinos
să alunec bine.

Nu o să mă sinucid
dar nici în viaţă nu am chef
să mă încăpăţânez a rămîne.

Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!

L-am descoperit tarziu, dupa Goma, trecand prin Anania si incercand sa fug de Blaga. L-am uitat apoi izbindu-ma de valtoarea unui Komartin... Mi-a revenit acum in minte cu Psalm, cu prima strofa...

"Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie."

Corporatista Pitzi - primit pe e-mail

Un nou personaj isi face aparitia tot mai des in peisajul Bucurestean.

Le vezi peste tot, pe strada, la metrou, la stop, imbracate aproape la fel, vorbind agitat la telefon sau ascultand Buddha Bar la Mp-3 Playerul din dotare si toate avand un singur gand: afirmare cu orice pret. Ele sunt Corporatistele Pitzi.
Daca de corporatistul el stiam de ceva vreme, Corporatista Pitzi a aparut relativ recent, o data cu capitalizarea silita a Romaniei si liberalizarea posibilitatilor de angajare.
Are intre 20-si 30 de ani, dar s-au raportat si cazuri in care specimenele depasesc acest prag (corporatistele tomnatice) si trebuie sa fie musai studenta sau absolventa de ASE. Se accepta si Romano-Americana, Finante banci, dar cu multa indulgenta deoarece aceasta categorie este intai pitzi si dupa aceea corporatista.
Daca poarta ochelari atunci cu siguranta trebuie sa-si puna lentile, ca sa dea bine, daca nu are probleme oculare atunci musai trebuie sa poarte ochelari cu lentile “antireflexie” ca sa para serioasa. Sta intr-un apartament inchiriat mai rar cu parintii deoarece vrea sa fie “independenta”. De fapt cele mai multe pitzi sunt in cautarea unui corporatist get beget care sa le intretina.
Tot un musai fact este si locul de munca, nu incape indoiala ca o multinationala. Sau o banca. Cel mai sigur o banca multinationala.
Corporatistele pitzi amarate lucreaza in asigurari. Toate corporatistele pitzi declara ca au cunostinte nemaintalnite inca de pe bancile scolii drept pentru care cer din prima 1000 de euroi. Dupa inevitabilul training sau internship devin frigide sau incep sa planga si pleaca.
Cele care pleaca se intorc in Slobozia si devin vanzatoare, sau se apuca sa lucreze in domeniul asigurarilor. Cele care raman lucreaza la Marketing, PR, HR, SD si uneori in lipsa de altceva la Contabilitate. Desi nu recunosc cele mai multe fac si BJ.
La servici asculta David Bisbal cu boxele date la maxim iar pe mess sunt fie Busy, fie Out of office. Musai au wallpaper cu Catzelus, Pisciutza, flori sau mesaje feministe extreme : “Primavara asta esti minunata, fi mai buna”. In pauze citesc Unica, Felicia, Ciao, Cancan, Bolero, Joy, Casa mea. Acasa ajung dupa 8 din cauza ca nu sunt in stare sa-si organizeze eficient timpul si cel mai des 6 din 10 ore le petrec “la o tzigare”, evident familia este la curent cu tratamentul “inuman” pe care il practica angajatorul.
Spre deosebire de generatiile anterioare de mame eroine, corporatistele pitzi nu se lasa cu una cu doua, sunt gata sa sacrifice orice pentru a avansa in cariera si pentru a face pe plac sefului, drept urmare mananca 3 iaurturi pe saptamana. Cu saratele. De post.
Uniforma obligatorie include taioare, geanta imitatie LV si bluze albe. Trebuie sa existe decolteu pentru ca altfel totul este pierdut. Corporatistele casual isi afiseaza balerinii si egarii fiind dependente de hainele maro si de gloss. Telefonul trebuie sa fie musai de fitze si musai trebuie sa aibe sute de mii de numere de corporatisti agatati dar parasiti la iesirile cu fetele din fiecare saptamana.
Primavara si toamna se intrevede Cuba sau Bamboo, in timp ce o vara fara Grecia sau Bulgaria este o vara ratata. Visele includ Palma de Majorca. Pentru ca sunt sufletul oricarei corporatii corporatistele de meserie au in sange gena petrecerilor office insa ofteaza pe ascuns uitandu-se cu jind la betiile pe care le trag baietii de la IT.
Corporatistele foarte tinere au si inclinatii declarate etno dar de fapt o rup pe electro-dance. Nu stramba din nas nici cand trece cate un taxi cu manele. Insa aparentele sunt totul.
Orice corporatista pitzi trebuie sa mearga cel putin o data pe saptamana la sala sau la solar. Sau la amandoua. Nu de alta dar altfel flacaul de la vanzari, fisu shefului, ala cu Passat nici nu o sa se uite la ele si o sa ramana tot cu aia 3 pe cap. Ala de la IT, Masterandul si Barmanul din Gossip.
In ciuda tuturor aparentelor corporatistele pitzi nu sunt slabe de inger devenind chiar feroce cu alte corporatiste pitzi care le calca pe coada.

Ciclul de viata al unei corporatiste pitzi se opreste in jurul varstei de 30 de ani, fie prin gasirea de sponsor batran, fie prin avansarea pana in cea mai inalta treapta a ierarhiei dar de cele mai multe ori din nefericire, prin clacaj.

Cantec de inima albastra

Mai stii cum te strigam pe-atunci
"icoana cu picioare lungi"

veneai pe rau sau rau erai
curgeai in mine pana-n rai

cu limba preschimbata-n bici
vanam pe coapse iepuri mici

vanam prin pulpe fan mieriu
erai mireasma eram viu.

Dar of of of desis de ochi
acum de mine trag trei popi

carnea-mi miroase de pe-acum
a scandurica de salcam

pe cand manzeste musti din cai
mie tarana-mi spune hai,

mie ulcica-mi spune blid,
iubire - mar rostogolit

Beauté des femmes

Beauté des femmes, leur faiblesse, et ces mains pâles
Qui font souvent le bien et peuvent tout le mal,
Et ces yeux, où plus rien ne reste d'animal
Que juste assez pour dire : " assez " aux fureurs mâles.

gol

ar trebui sa fie spatiul titlului pentru ca asa ma simt eu. Dezbracat de haine, expus intr-o colivie, aratat cu degetul.

Dureroasa nu e goliciunea exterioara ci nuditatea inlauntrului meu, spatiu pe care pana mai ieri il credeam plin cu de toate - soi de corn al abundentei spre care doar intindeam mana sufletului si culegeam fructe zemoase, parguite cu patima si pierzanie... E doar gol acum, pustiu, sec, searbad, cu iz de mucegai. Si doare. Goliciunea totusi doare. Nu credeam asta, dar se pare ca mereu e cate ceva de invatat.