S-au intamplat cateva intamplari intamplacioase care m-au tinut departe de acest spatiu virtual. Printre ele o scurta calatorie in Kiev.
Un oras cumva drag mie, insa cu siguranta nu indeajuns fata de farmecul lui, al localnicilor, al localnicelor adesea, explicabil dealtfel caci l-am vizitat in fuga, grabit sa ajung ori la Cernauti ori la Odesa, sau cine stie in ce parte a tarii, sau in afara ei. Si apoi asta s-a intamplat cu multa vreme in urma.
Nici acum nu am reusit sa-l descopar, dar i-am vazut in trecere mai puternice radacinile sale adanc infipte in istorie, nu in doar aceea oarecum locala de capitala a Vechii Rusii (Киевская Русь), ci mai degraba in aceea regionala, aceea de a treia Roma a crestinatatii dupa caderea celei de a doua sub turci. Nu evident, nu direct, nu in cladiri sau gesturi declarative ci in oameni. Dar despre asta in alt timp, poate peste cateva saptamani cand voi avea mai mult timp pentru a-l intelege pe acest heteroclit oras al unui est putin patruns de noi romanii.
Explicabil pe de alta parte si nu ma duc in punctele fierbinti ale istoriei mai vechi sau mai noi, ci doar la clima. Mi- s-a parut teribil de friguros, umed si cumva inchis in sine, desi oamenii i-am gasit a fi la fel de primitori, draguti (chiar mai draguti caci nu am mai zarit figurile de Блатной a celor din Братва). Aceeasi mancare buna, inca neimpanata cu substantele productivitatii industrializate, poate cu o doaza de radiatii de la Cernobal insa cu mult mai putin letala decat se tot spune. In fine, nu acum.
Acum doar cateva randuri pentru Bubu despre:
Diospyros kaki - Curmalul japonez
Nu cred ca se gasesc in Bucuresti de cumparat, dar si daca s-ar gasi, nu cred sa aiba gustul celor cumparate la Kiev (uscate natural "сушеный хурмы") de la un gruzin care mi-a vorbit atata de mieros incat am plecat cu mult mai multe decat am vrut initial si fara a mai negocia. Capitala greseala cu tot discount-ul pe care mi l-a aplicat pentru ca "veneam de departe".
Nici acum nu am reusit sa-l descopar, dar i-am vazut in trecere mai puternice radacinile sale adanc infipte in istorie, nu in doar aceea oarecum locala de capitala a Vechii Rusii (Киевская Русь), ci mai degraba in aceea regionala, aceea de a treia Roma a crestinatatii dupa caderea celei de a doua sub turci. Nu evident, nu direct, nu in cladiri sau gesturi declarative ci in oameni. Dar despre asta in alt timp, poate peste cateva saptamani cand voi avea mai mult timp pentru a-l intelege pe acest heteroclit oras al unui est putin patruns de noi romanii.
Explicabil pe de alta parte si nu ma duc in punctele fierbinti ale istoriei mai vechi sau mai noi, ci doar la clima. Mi- s-a parut teribil de friguros, umed si cumva inchis in sine, desi oamenii i-am gasit a fi la fel de primitori, draguti (chiar mai draguti caci nu am mai zarit figurile de Блатной a celor din Братва). Aceeasi mancare buna, inca neimpanata cu substantele productivitatii industrializate, poate cu o doaza de radiatii de la Cernobal insa cu mult mai putin letala decat se tot spune. In fine, nu acum.
Acum doar cateva randuri pentru Bubu despre:
Diospyros kaki - Curmalul japonez
Este un arbust originar din China, cu fructe de culoare portocalie si avand o forma ca a rosiilor. A fost introdus in Japonia cu denumirea de Diospyros kaki iar mai apoi preluat si de catre restul lumii cel mai des sub cea de "Curmal japonez".
Cand spun "preluat de restul lumii" inseamna ca se stie despre el, dar de cultivat se cultiva in afara tarii de origine si a Japoniei doar in putine locuri: Uzbekistan, Crimeea, Georgia, Azerbaidjan si Krasnodar. Spre linistea japonezilor care, arbustul nefiind nativ din Japonia, considera ca denumirea de "curmal oriental" este mai corecta decat cea de "curmal japonez", mai are o sumedenie de alte nume: "piersic chinezesc", "hrana zeilor", "mere inimă", "soare portocaliu", "cires de iarna".
Ce ar mai fi de spus?? Ca exista mai mult de 500 de specii cu principale diferente date de marimea, culoarea si gustul fructului. Gust care este, daca va place dulcele aromat, matasos o minune. Fructul are pulpa in general de culoare inchisa si e foarte dulce, si buna, si placuta, si... incep sa ma repet. Deci, mai departe: fructele cu pulpa de culoare deschisa sunt destul de astringente din cauza taninurilor continute, motiv pentru care se usuca foarte bine si.. devin la fel de dulci, matasoase, buuuune, chiar mai buuuune...
Pentru cei care pun accentul pe calitatile nutritive si nu pe placerea deglutitiei in sine, se stie ca fructele sunt incarcate cu tot soiul de nutrienti: vitamina A, acid ascorbic, niacin, calciu, fosfor, fier, tiamina, riboflavina, carbohidrati, proteine, etc (mai multe incercati informatii legate de nutrienti si compusi gasiti aici).
Nu cred ca se gasesc in Bucuresti de cumparat, dar si daca s-ar gasi, nu cred sa aiba gustul celor cumparate la Kiev (uscate natural "сушеный хурмы") de la un gruzin care mi-a vorbit atata de mieros incat am plecat cu mult mai multe decat am vrut initial si fara a mai negocia. Capitala greseala cu tot discount-ul pe care mi l-a aplicat pentru ca "veneam de departe".
0 comments :
Post a Comment