L-am descoperit tarziu, dupa Goma, trecand prin Anania si incercand sa fug de Blaga. L-am uitat apoi izbindu-ma de valtoarea unui Komartin... Mi-a revenit acum in minte cu Psalm, cu prima strofa...
"Tare sunt singur, Doamne, şi pieziş!
Copac pribeag uitat în câmpie,
Cu fruct amar şi cu frunziş
Ţepos şi aspru-n îndârjire vie."
3 comments :
dar de ce fugeai de Blaga?
Psalmii arghezieni is minunati, desigur.
Pen'ca ca incetasem sa mai cred ca tot ceea ce-mi lipseste pentru a lasa urme e un pamant mare ca trup, pen'ca sorii calatori nu mai cereau a fi zdrobiti, pen'ca obosisem deja de atata suflet...
am intrebat pt ca si eu citeam Blaga intr-o vreme, iar apoi n-am mai putut.
Post a Comment